Tratamentul fiscal al consumului de băuturi din partea casei
Un local (bar, restaurant, cafenea) care oferă ocazional băuturi „din partea casei" clienților nu efectuează automat o operațiune supusă colectării de TVA, dacă gestul se încadrează în noțiunea legală de bun acordat gratuit „în scop de reclamă sau în scopul stimulării vânzărilor". Regimul fiscal diferă însă în funcție de destinatarul gestului — client obișnuit sau partener de afaceri/invitat — și de tratamentul cheltuielii la impozitul pe profit.
Temeiul legal
„Nu constituie livrare de bunuri, în sensul alin. (1): [...] acordarea în mod gratuit de bunuri în scop de reclamă sau în scopul stimulării vânzărilor sau, mai general, în scopuri legate de desfășurarea activității economice, în condițiile stabilite prin normele metodologice." — Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, art. 270 alin. (8) lit. b) (sursă: anaf_surse/cod_fiscal_227_2015_consolidat.txt)
Dacă băutura oferită gratuit se încadrează la această literă b) — adică e un gest comercial obișnuit, orientat spre fidelizarea sau atragerea clientelei, și nu spre o relație de afaceri specifică — nu se colectează TVA pentru bunul respectiv, deși TVA-ul aferent achiziției lui rămâne, în principiu, deductibil (fiind legat de activitatea economică).
Situația e diferită atunci când băutura se oferă în cadru de protocol/reprezentare, de exemplu unor parteneri de afaceri sau invitați speciali:
„Următoarele cheltuieli au deductibilitate limitată: a) cheltuielile de protocol în limita unei cote de 2% aplicată asupra profitului contabil la care se adaugă cheltuielile cu impozitul pe profit și cheltuielile de protocol. În cadrul cheltuielilor de protocol se includ și cheltuielile înregistrate cu taxa pe valoarea adăugată colectată potrivit prevederilor titlului VII, pentru cadourile oferite de contribuabil, cu valoare mai mare de 100 lei." — Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, art. 25 alin. (3) lit. a) (sursă: anaf_surse/cod_fiscal_227_2015_consolidat.txt)
Din coroborarea celor două texte rezultă practic:
- Băutură oferită clientului obișnuit, ca gest comercial de fidelizare/reclamă — nu se colectează TVA (art. 270 alin. 8 lit. b), iar cheltuiala e deductibilă la profit ca o cheltuială curentă legată de activitate.
- Băutură/cadou oferit unui partener de afaceri, de valoare mai mare de 100 lei — se încadrează la cheltuieli de protocol, deductibile doar în limita a 2% din profitul contabil ajustat, iar TVA colectată aferentă cadoului peste plafon intră chiar în calculul acestei limite.
- Distincția practică nu e mereu evidentă — documentarea internă a politicii de „băuturi din partea casei" (cui, când, cu ce scop) ajută la susținerea încadrării în fața unui control.
Ce se greșește în practică
- Se tratează orice băutură oferită gratuit ca fiind automat scutită de colectarea TVA, fără să se analizeze dacă beneficiarul e un client obișnuit sau o relație de tip protocol/reprezentare.
- Se omite evidențierea corectă a bacșișului separat de eventualele băuturi oferite gratuit — sunt operațiuni complet diferite din punct de vedere fiscal (bacșișul nu e nici venit, nici cheltuială pentru local, fiind reglementat distinct prin OUG 28/1999).
- Nu se păstrează nicio evidență (rețetar, raport Z, notă internă) care să demonstreze caracterul de „reclamă/stimulare a vânzărilor" al gestului, în cazul unui control fiscal ulterior.
- Se depășește plafonul de 2% din profitul contabil la cheltuielile de protocol fără ca acest lucru să fie sesizat la închiderea exercițiului financiar, ceea ce duce la o cheltuială nedeductibilă neluată în calcul corect.
Ce face iConta.eu
iConta.eu are o funcție dedicată pentru bacșiș (evidențiere, distribuire către salariați, impozitare la sursă), gestionată prin modulul specializat al aplicației. Pentru „băuturile din partea casei" propriu-zise — ca gest comercial gratuit oferit clienților — aplicația nu are o funcție dedicată de urmărire sau clasificare automată; decizia privind încadrarea fiscală corectă (reclamă/stimulare a vânzărilor vs. protocol) rămâne responsabilitatea utilizatorului sau a contabilului, pe baza politicii interne a localului.