Contractul de mandat al administratorului: contribuții și impozit
Actualizat la 19.08.2026
Administratorul unei societăți își exercită mandatul în baza actului constitutiv sau a unui contract de mandat, nu a unui contract individual de muncă.
Veniturile din contractul de mandat sunt asimilate salariilor din punct de vedere fiscal, dar raportul juridic e diferit — cu consecințe asupra drepturilor și obligațiilor.
Regimul fiscal
Remunerația administratorului e venit asimilat salariilor, conform art. 76 alin. 2 lit. o) din Codul fiscal (lit. f) pentru directorii cu contract de mandat).
Se datorează:
- impozit pe venit 10%;
- CAS 25%;
- CASS 10%;
- CAM 2,25%, în sarcina societății.
Se declară în D112, ca orice venit salarial, cu evidență nominală.
Mandatul neremunerat
Situația cea mai frecventă la firmele mici: administratorul e și asociat unic, iar mandatul nu e remunerat.
Dacă nu există remunerație, nu se datorează contribuții și nici impozit. Nu există bază de calcul.
Condiția: absența remunerației trebuie să rezulte din actul constitutiv sau din hotărârea adunării generale. O remunerație stabilită dar neplătită rămâne datorată și impozabilă la momentul plății.
Podeaua la salariul minim
Punctul care produce cele mai multe erori.
Regula bazei minime de calcul, prevăzută la art. 146 alin. 5^6 și art. 168 alin. 6^1 din Codul fiscal, se aplică doar veniturilor obținute în baza unui contract individual de muncă (cu normă întreagă sau cu timp parțial), nu și veniturilor asimilate salariilor.
Pentru contractele de mandat această podea nu se aplică: art. 146 alin. 5^6 o limitează expres la contribuția datorată de persoanele care obțin venituri „în baza unui contract individual de muncă cu normă întreagă sau cu timp parțial”, iar remunerația administratorului cu mandat este venit asimilat salariilor, nu venit dintr-un contract individual de muncă.
Consecința practică: pentru un administrator remunerat cu 1.000 de lei, CAS și CASS se calculează la remunerația efectivă de 1.000 de lei, nu la nivelul salariului minim.
Multe firme aleg totuși mandatul neremunerat, pentru a nu genera deloc obligații de contribuții.
Excepția pentru cumul
Dacă administratorul realizează, în aceeași lună, venituri din salarii în baza unui contract individual de muncă, iar baza cumulată atinge salariul minim, podeaua nu se aplică.
Situația tipică: administrator angajat cu contract de muncă la propria firmă sau la alta, plus mandat remunerat. Se depune declarația pe propria răspundere, iar contribuțiile se calculează la venitul efectiv.
Diferențele față de contractul de muncă
Ce nu are administratorul cu contract de mandat:
- concediu de odihnă — nu i se aplică art. 145 din Codul muncii;
- program de lucru reglementat, ore suplimentare, repaus săptămânal;
- preaviz la încetare, în forma din Codul muncii;
- protecția contra concedierii, cu procedurile din Codul muncii;
- înregistrare în REGES-ONLINE — nu e contract de muncă.
Ce are:
- dreptul la remunerație, dacă e stabilită;
- răspunderea prevăzută de Legea nr. 31/1990 pentru actele de gestiune;
- posibilitatea de a fi revocat oricând de adunarea generală.
Poate administratorul să aibă și contract de muncă?
Da, dar pentru atribuții distincte de cele de administrare.
Un administrator care e și director comercial poate avea contract de mandat pentru administrare și contract individual de muncă pentru funcția executivă, cu atribuții și remunerații separate.
Ce nu se poate: contract de muncă având ca obiect chiar atribuțiile de administrator. Raportul de administrare nu e raport de muncă, iar subordonarea specifică nu există.
Cumulul se documentează atent — la control, suprapunerea atribuțiilor e reinterpretată.
Deductibilitatea la firmă
Remunerația administratorului e cheltuială deductibilă, ca orice cheltuială cu personalul, dacă e stabilită prin act constitutiv sau hotărâre AGA.
Fără temei statutar, plata poate fi reîncadrată ca cheltuială în favoarea asociatului, nedeductibilă conform art. 25 alin. 4 lit. d), ori chiar ca dividend deghizat.
Documentul care o susține — hotărârea AGA sau clauza din actul constitutiv — e cerut la control.
Asigurarea de răspundere
Legea nr. 31/1990 prevede posibilitatea asigurării administratorilor pentru răspunderea profesională.
Prima de asigurare e deductibilă, fiind aferentă activității.
Ce verifică un contabil
Existența temeiului — act constitutiv sau hotărâre AGA care stabilește remunerația.
Cuantumul față de salariul minim, pentru aplicarea podelei.
Declarația de cumul, dacă administratorul are și alte venituri salariale.
Declararea în D112, cu tipul corect de asigurat.
Absența înregistrării în REGES — contractul de mandat nu se înregistrează acolo, iar înregistrarea lui greșită produce neconcordanță.
Distincția față de dividende — plățile către administrator care nu au temei în remunerație pot fi reinterpretate.
Temeiul legal
- Legea nr. 31/1990 privind societățile, art. 72 și următoarele — mandatul administratorului;
- Codul fiscal, art. 76 alin. 2 lit. o) — remunerația administratorului ca venit asimilat salariilor (lit. f) pentru directorii cu contract de mandat);
- art. 146 alin. 5^6 și art. 168 alin. 6^1 — baza minimă de calcul pentru contribuții;
- art. 25 alin. 4 lit. d) — cheltuieli în favoarea asociaților, nedeductibile;
- Codul civil, art. 2009 și următoarele — contractul de mandat.
De reținut
Mandatul neremunerat nu produce nicio obligație fiscală. Cel remunerat produce toate contribuțiile (impozit 10%, CAS 25%, CASS 10% și CAM 2,25%), dar fără podeaua la salariul minim — aceasta privește doar contractele individuale de muncă.
Iar plata către administrator fără temei statutar nu e doar nedeductibilă — poate fi reîncadrată ca distribuire către asociat, cu regimul fiscal aferent.