Documente în limba engleză la ANAF: când trebuie traducere autorizată?
Traducerea autorizată devine obligatorie când organul fiscal ți-o cere. Codul de procedură fiscală art. 8 alin. (1) stabilește că limba oficială în administrația fiscală este limba română. Pentru petițiile, documentele justificative, certificatele sau alte înscrisuri depuse într-o limbă străină, organul fiscal „solicită ca acestea să fie însoțite de traduceri în limba română certificate de traducători autorizați de Ministerul Justiției” (alin. (2)). Un contract, o factură sau un certificat de rezidență în engleză pot fi deci respinse ca probă dacă nu le traduci după ce ți s-a cerut.
Sancțiunea: documentul nu se ia în considerare
Art. 8 alin. (4) prevede că documentele în limbă străină depuse fără traducerea cerută „nu se iau în considerare de organul fiscal dacă acesta a solicitat traducerea în limba română [...] iar contribuabilul/plătitorul nu s-a conformat solicitării”.
Sancțiunea intervine în doi pași: 1. organul fiscal îți cere traducerea; 2. tu nu o prezinți.
Abia atunci documentul este ignorat, ca și cum nu ar exista. La un control, asta poate însemna o cheltuială nejustificată sau un tratament fiscal favorabil pierdut.
Ce fel de traducere
- Regula: traducere certificată de un traducător autorizat de Ministerul Justiției (alin. (2)). O traducere făcută intern, de un angajat, nu îndeplinește cerința.
- Limbi fără traducători autorizați: traducerea se face sau se certifică de ambasada ori de oficiul consular al statului în a cărui limbă oficială a fost emis documentul (alin. (3)).
- Scrieri fără caractere latine (de exemplu chirilică, arabă, chineză): la traducere se atașează și copia legalizată a înscrisului original (alin. (4^1)).
Exemplu
La o inspecție fiscală, o firmă justifică servicii de consultanță de 40.000 euro de la o companie din Irlanda. Prezintă contractul și rapoartele de activitate în engleză. - Inspectorul cere traducerea autorizată a contractului și a rapoartelor. - Dacă firma prezintă traducerile: documentele se analizează ca probă a serviciilor. - Dacă nu le prezintă: documentele nu se iau în considerare (art. 8 alin. (4)). Deductibilitatea cheltuielii rămâne nesusținută de aceste probe.
Pași practici pentru contabil
- Identifică documentele în limbă străină care susțin operațiuni importante: contracte cu parteneri străini, certificate de rezidență fiscală, rapoarte de servicii.
- Pentru cele cu valoare mare sau cu risc la control, pregătește din timp traducerea autorizată. Traducerea durează, iar termenul dat de organul fiscal poate fi scurt.
- La o solicitare de traducere, respectă termenul acordat. Dacă nu îl poți respecta, cere prelungirea în scris.
- Pentru documentele în scrieri nelatine, obține și copia legalizată a originalului.
- Păstrează traducerile la dosar, împreună cu originalele.
De reținut
- Limba oficială în administrația fiscală este româna (Codul de procedură fiscală art. 8 alin. (1)).
- Pentru documentele în limbă străină, organul fiscal cere traducere certificată de traducător autorizat (alin. (2)).
- Dacă nu te conformezi cererii, documentul nu se ia în considerare (alin. (4)).
- Pentru limbile fără traducători autorizați, traducerea se face sau se certifică la ambasadă ori consulat. La scrierile nelatine se adaugă copia legalizată a originalului.