Nerezident cu venituri din România fără reținere la sursă: cine declară impozitul?
Nerezidentul însuși. Codul fiscal prevede că persoanele fizice nerezidente care realizează venituri din România trebuie să declare și să plătească impozitul corespunzător fiecărei surse de venit, cu excepția cazurilor în care impozitul se plătește prin reținere la sursă. Dacă nu există un plătitor obligat să rețină, obligația rămâne la beneficiar.
Situația tipică e persoana care locuiește în alt stat și închiriază un apartament în România unei alte persoane fizice. Același lucru se întâmplă când are o activitate independentă aici. Chiriașul persoană fizică nu reține nimic. Proprietarul nerezident nu e scutit de obligație doar pentru că nu are domiciliu în România.
Temeiul legal
„Cu excepția plății impozitului pe venit prin reținere la sursă, contribuabilii persoane fizice nerezidente, care realizează venituri din România, potrivit prezentului titlu, au obligația să declare și să plătească impozitul corespunzător fiecărei surse de venit." — Codul fiscal (Legea 227/2015), art. 129 alin. (3) (sursă: anaf_surse/cod_fiscal_227_2015_consolidat.txt)
„Veniturile supuse impunerii, din categoriile prevăzute la alin. (1) , se determină pe fiecare sursă, potrivit regulilor specifice fiecărei categorii de venit, impozitul fiind final." — Codul fiscal (Legea 227/2015), art. 129 alin. (2) (sursă: anaf_surse/cod_fiscal_227_2015_consolidat.txt)
Cum se citește regula:
- Excepția e reținerea la sursă. Când legea obligă plătitorul să rețină impozitul, nerezidentul nu mai are obligație de declarare pentru acel venit. Un exemplu este chiria plătită de o persoană juridică: plătitorul calculează, reține, declară și plătește impozitul (art. 84^1 alin. (4)).
- În rest, obligația e a nerezidentului. Declară și plătește impozitul pentru fiecare sursă de venit, nu global.
- Venitul se determină după regulile categoriei. Pentru chirii, după regulile cedării folosinței bunurilor. Pentru activități independente, după cele ale activităților independente (art. 129 alin. (2)).
- Impozitul e final. Pentru veniturile de la art. 129 alin. (1), nu există regularizare ulterioară pe ansamblul veniturilor (alin. (2)).
- Declarația folosită depinde de categorie. Pentru categoriile enumerate la art. 122 alin. (1), printre care activitățile independente și cedarea folosinței bunurilor, se depune Declarația unică, până la 25 mai a anului următor (art. 122 alin. (3)).
Art. 129 acoperă alte venituri decât cele din activități independente prin sediu permanent (art. 126), din activități dependente (art. 127) și cele din titlul VI (de exemplu, dividendele sau dobânzile plătite nerezidenților). Pentru acestea există reguli proprii. Venitul net al sediului permanent se determină după art. 68, iar salariile se impozitează după capitolul veniturilor din salarii.
Ion Popescu, rezident fiscal în Spania, deține un apartament în Iași. În 2026 îl închiriază unei persoane fizice cu 2.000 lei pe lună, adică 24.000 lei pe an.
- Chiriașul e persoană fizică și nu are obligația de reținere la sursă.
- Ion trebuie să declare și să plătească el impozitul pentru această sursă (art. 129 alin. (3)).
- Venitul se determină după regulile cedării folosinței bunurilor. Ion depune Declarația unică pentru 2026 până la 25 mai 2027.
Dacă apartamentul ar fi închiriat unei firme din România, firma ar calcula, ar reține, ar declara și ar plăti impozitul (art. 84^1 alin. (4)), iar Ion n-ar mai avea obligație declarativă pentru acel venit.
Ce se greșește în practică
- Se presupune că nerezidentul nu are obligații fiscale în România dacă nu are domiciliu sau cont aici.
- Veniturile din mai multe surse se declară cumulat, deși legea cere declararea pe fiecare sursă.
- Nerezidentul declară și venituri pentru care plătitorul a reținut deja impozitul, iar suma se plătește de două ori.
- Plătitorul român nu reține impozitul, considerând că „se descurcă nerezidentul", deși legea îl obligă la reținere.
- Venitul net al unui sediu permanent se tratează ca „alt venit" al nerezidentului, deși are regulă proprie (art. 126).
Ce face iConta.eu
iConta.eu nu întocmește declarațiile fiscale ale unei persoane fizice nerezidente. Declarația unică se poate genera azi doar cu partea de identificare, fără capitolele de venituri. Pentru firmele din portofoliu care plătesc venituri nerezidenților, aplicația generează declarația informativă anuală D207, din lista de beneficiari introdusă de contabil. Reținerea impozitului pe chiriile plătite persoanelor fizice nu are un flux dedicat în aplicație: D100 din iConta.eu acoperă impozitul pe veniturile microîntreprinderilor și impozitul pe profit.